Violenta domestica inseamna numai abuz fizic sau si abuz psihic? 

Andreea Muraru: Violenta domestica in-seamna orice actiune pe care o face un membru al familiei pentru a obtine o pozitie de control, pentru a crea frica, pentru a-i intimida pe ceilalti. 

Violenta domestica inseamna abuz de orice fel, adica fizic, sexual, sau emotional. Impartirea aceasta este pur didactica, nu exista abuz, violenta domestica, fizica care sa nu fie insotita de un abuz emotional. Nu se poate ca abuzul sa nu aiba repercusiuni emotionale.

Poate exista o relatie gen victima-agresor, dar care sa implice masochism?

A.M.: In lumea in care traim – si care este in continuare o lume a barbatilor – barbatii trebuie sa fie fiintele puternice. Un mare dezavantaj la asa o presiune. Este greu sa apari tot timpul drept puternic, sa nu transpara emotii, sa nu plangi, sa nu suferi. Ei bine, acesti barbati incearca sa-si impuna vointa in fata partenerelor lor, pentru ca asa dicteaza societatea.

In cadrul miscarii feministe, exista o abordare a violentei domestice destul de reductionista, care spune ca barbatii sunt tirani si femeile – masochiste. Insa eu cred ca dihotomia asta dezumanizeaza putin oamenii si ar trebui sa privim atat barbatii, cat si femeile in complexitatea lor.

Si sa spunem ca atat victimele, cat si abuzatorii (mie nu imi plac deloc etichetele, sunt total impotriva etichetarii) sunt de fapt niste roluri care se schimba. Adica, daca intr-un cuplu un partener este abuzatorul si celalalt victima, peste o saptamana, o luna sau un an, rolurile s-ar putea inversa.

Adica nu putem vorbi numai de cazul in care femeia este cea batuta, victima?

A.M.: Discutam cu profesorii mei din Olanda, care imi spuneau ca acolo exista deja multe adaposturi pentru barbati, cu lungi liste de asteptare. Dar asta inseamna lumea post-moderna. 
 

Si in Romania multe femei au devenit independente, castiga foarte bine, exista posibilitatea ca ele sa exercite asupra partenerului acea violenta mentala, fara violenta fizica?

A.M.: Dar si la noi exista multi barbati care sunt batuti de partenerele lor. Eu, la cabinet, am astfel de cazuri. Insa in Romania majoritatea situatiilor este cea in care femeile au de suferit, si lucrul acesta abia a inceput sa fie spus cu voce tare, recunoscut. Va mai dura ceva pana cand si barbatii vor putea iesi in fata sa marturiseasca public abuzurile primite din partea femeilor.

Violenta domestica se invata acasa?

A.M.: Statisticile spun ca o proportie de 90% dintre baietii care au suferit abuzuri fizice in familia de origine vor reproduce violenta in cuplu, cu partenera conjugala. 70% dintre femeile care au fost abuzate in familia de origine, batute de tata, vor reproduce aceste violente – cel mai probabil cu copiii lor.

Abordarea terapeutica la care eu ader, si care se numeste terapie narativa, incearca sa priveasca lucrurile intr-o formula mult mai optimista. Tine de psihologia simtului comun sa explicam anumite comportamente prin lucruri care ni s-au intamplat. Este adevarat intr-o mare masura, dar lucrurile acestea trebuie privite ca o influenta, nu ca determinare. Adica putem oricand sa iesim din tiparele lui „ce ni s-a intamplat“.

Dar copiii care nu au fost batuti de parinti, insa au vazut cum tatal o batea pe mama, sunt predispusi sa repete acest comportament?

A.M.: Lucrurile stau exact la fel, vorbim de aceeasi proportie.

Exista tipare de personalitate a agresorului si a victimei?

A.M.: Violenta domestica transmite o imagine paradoxala, si spun paradoxala pentru ca aceste cupluri au o dragoste uriasa, dar si ura („Te iubesc si te urasc deopotriva“). Exista prietenie si exista abuz, exista cooperare si comportament coercitiv. Practic, toate lucrurile sunt antagonice.

De aceea, cand sfaturile sunt de genul „paraseste-l“, nu este atat de simplu. Intalnim cupluri foarte frumoase, care sunt autentice cand transmit fericirea, tocmai pentru ca au momente bune, dar au si momente foarte proaste.

Violenta domestica tine cont si de nivelul de cultura, de educatie?

A.M.: Nu are importanta cat de citit este un om sau cate scoli a facut, ori daca provine dintr-o familie buna. Violenta domestica exista in absolut toate paturile sociale, poate chiar in aceeasi proportie.

Ce poate face o femeie abuzata, a carei viata ii este pusa in pericol?

A.M.: Din punctul meu de vedere, vorbim de doua tipologii de barbati care isi bat partenerele. Primii sunt cei pentru care aceasta nu este relatia in care vor sa traiasca, viseaza la o relatie plina de dragoste, de tandrete, dar nu stiu cum sa o obtina.

La celalalt pol, avem barbatii pentru care violenta este un mod universal de a rezolva lucrurile, care cred ca singurul mod de a raspunde cerintelor cuiva se numeste violenta. Adica barbati care nu stiu sa verbalizeze dorintele lor, si atunci sunt extraordinar de agresivi. Cand spun agresivi, ma refer si la ceea ce se intampla in afara caminului, a familiei.

Pentru o femeie care traieste cu un astfel de partener, probabil ca cel mai indicat ar fi sa se separe de el, pentru ca viata ei este pusa in pericol. Exista o spirala a violentei, in care lucrurile escaladeaza, si exista si un punct din care probabil nu se mai poate face nimic, iar cel mai indicat este ca cei doi sa se separe.

Dar exista, cum spuneam, si acele cupluri in care barbatii isi doresc de fapt o relatie calda, tandra, o relatie de prietenie si dragoste, dar nu stiu cum sa spuna lucrul acesta, tocmai pentru ca au in spate traditiile si obiceiurile pe care familia de origine si societatea le-au inoculat.

 

Asadar, nu vorbim numai de influenta familiei, ci si a societatii…

A.M.: Da, sigur, inclusiv de cea a grupului de prieteni, a colegilor de serviciu…Terapia narativa pe care am mentionat-o mai devreme considera ca probleme sunt in afara oamenilor, respectiv intr-un context social. Fiecare problema a noastra este o constructie sociala. Faptul ca exista violenta domestica se datoreaza foarte mult societatii in care traim si contextului, insemnand familie, prieteni, cadrul socio-cultural.

Dar adolescentii care isi agreseaza parintii ori adultii care isi bat parintii batrani? Care este explicatia?

A.M.: Intotdeauna cand apare violenta domestica este vorba de un proces de emancipare. In momentul in care cineva se emancipeaza, si asta inseamna ca nu se mai comporta si nu mai reactioneaza conform modului in care ne-a obisnuit, atunci se incearca o readucere a lui la faza anterioara.

De exemplu, o femeie care se emancipeaza, care era casnica, avea grija de gospodarie si de copii, intr-o buna zi spune: „Vreau un job“. Si isi ia un job, incepe sa se imbrace altfel, sa se coafeze, sa se machieze etc. Atunci ei i se reaminteste ca trebuie sa reintre in acel rol cu care se obisnuise.

Sau copilul care invata sa ii spuna parintelui „nu“. Si acesta este un proces de emancipare. De fapt, despre asta este vorba in violenta domestica. Cineva spune „nu“. Cel asupra caruia se exercita violenta domestica.

Alcoolismul are vreo importanta?

A.M.: Sigur ca da, adictiile intotdeauna au relationat cu violenta domestica. Si din punctul meu de vedere, ca terapeut, nu voi incepe nicio terapie pana nu voi lucra in paralel cu un specialist in adictii. Fie ca este vorba de o dependenta cronica de alcool, de droguri sau de orice altceva.

In Romania exista adaposturi pentru femeile care fug de acasa si nu au unde sa se duca?

A.M.: In Romania se intampla un lucru care este nedrept pentru familia in care exista violenta domestica. In loc sa fie indepartat abuzatorul, sunt scosi din familie mama si copilul. O data, acestia trec prin abuz, apoi trebuie sa se adapteze la o noua viata, un nou loc, cu alte reguli. Femeia este pusa sa isi ia o slujba, poate nu a lucrat niciodata, poate nu isi doreste, dar trebuie sa faca fata, copilul isi schimba scoala…

In Olanda, conform legii, daca un caz de violenta domestica este semnalat politiei, familia are de ales. Ori traverseaza un proces terapeutic de zece sedinte platit prin casa de asigurari – deci, practic, ei nu trebuie sa aduca nicio contributie – ori platesc o amenda uriasa. Si exista si situatia in care sotul poate face inchisoare.

Legislativ, cum stau lucrurile la noi?

A.M.: Da, exista o lege impotriva violentei domestice, care stipuleaza ca, in primul rand, trebuie sa existe o plangere la politie. Eu vedeam in mediul rural cazuri in care femeile se duceau sa depuna plangeri, dar politistul, de cele mai multe ori, isi batea la randul sau sotia ori era prietenul cel mai bun al sotului respectivei femei. Si ii spunea: „Da, da, tu scrie aici, ca ne ocupam noi…“, insa, la divort, ea avea nevoie de aceasta plangere, care de fapt nu exista, caci nu primea niciodata numar de inregistrare.

Este foarte greu intr-o societate in care violenta domestica a barbatului asupra femeii a fost tolerata atatea zeci de ani si chiar incurajata, pentru ca asta se intampla in mediul rural. Am avut cazuri in care parintii fetelor care se plangeau ca sunt batute de parteneri le spuneau: „Ce e cu tine? Si eu am patit la fel si nu a murit nimeni. Asta e, stai linistita“.

Fata de acum cativa ani exista o diferenta de transparenta, de deschidere catre rezolvarea problemelor?

A.M.: Si cand am lucrat in sistemul de stat, si acum, la cabinetul meu, intotdeauna am avut contact cu astfel de familii. Este incredibil cate cazuri vin la mine cu asemenea situatie, cupluri tinere, educate toate. Nu exista nimeni fara studii superioare. Toti au pana in 30 de ani, si fac eforturi ca violenta domestica sa dispara, pentru ca nu vor sa piarda relatia.

 

 

Sursa: http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cuplu-sexualitate-anchete-si-dosar/violenta-domestica-nu-tine-cont-de-patura-sociala-1744130

1-9 din 9